Ia- p-asta

Întrucât sunt cam sigură că nu intră niciun sfânt sau călugăr tibetan la mine pe blog, o să vorbesc ca de la un păcătos la altul. Toţi avem sămânţa păcatului în noi. Toţi avem privirea întunecată, contează doar ce alegem să vedem cu ea.


Eu încerc să trăiesc ..necondiţionat, să mă simt bine şi liniştită indiferent de circumstanţe. Dar cu cât incerc să nu fiu lacomă, egoistă şi materialistă, cu atât devin mai mult aşa. De ce încerc? Răspunsul pentru mine şi pentru voi e undeva mai jos.


De ce vrei bani? În primul rând vrei bani pentru că e comod şi uşor să fii bănos..Dar să privim şi altfel, dintr-o cu totul altă perspectivă. Vrei bani şi pentru că ei stau între tine şi lucuririle care îţi promit fericirea. Pentru că deşi nu te compari cu alţii şi nu vrei nici să te făleşti neapărat cu ce ai, vrei să simţi că eşti important, admirat şi demn. Ţine şi de subconştient. Tu de ce vrei toate lucrurile pe care le vrei? Ai nevoie de ele, sau vrei să suplimentezi ceva care îţi lipseşte moral sau sufleteşte? Îţi sunt de folos sau doar te ajută să alimentezi nişte frustrări ?

Asta e una. Dar ce faci când devii lacom? Când vrei mai mult şi ajungi să foloseşti banii ca motivaţie? Când îţi pasă de asta mai mult decât orice altceva? Nu e vina ta. Aşa e construită lumea în care te-ai născut, e făcută din şi pe bani deificizaţi !Orientează-te mamă să faci bani mulţi. E greu cu banii aştia..Eu îţi vreau binele, vreau să fii fericit! Fiecare părinte spune asta. Şi părinţii lor au spus la fel, mai bine nu au ştiut. Şi nu contest că e greu, e greu să …

Dar nu mai contează aceste lucruri, acum sămânţa e deja încolţită. Contează doar că banii rezolvă tot. Ei sunt cei care te ajută să trăieşti fără griji şi supărări şi să ai tot ce îţi pofteşte inima. Îţi şoptesc lasciv la ureche că tot ce cuprinzi cu ochii este numai al lor şi îţi promit că orice altceva este de prisos. Dar vor ceva în schimb, ca orice lucru al Lui. Vor să fugi neîntrerupt toată viaţa, făcând tot ce îţi cer, fără oglinzi, fără întrebări. Îţi impun să nu te îndepărtezi decât până la o limită şi să nu mergi decât pe unde te îndrumă. Îţi vor ochii şi sufletul în arenda lor. Şi tu îi vezi mai aproape de fiecare dată, însetat, orbocăind prin întuneric şi mereu mai ambiţionat de tangibil. Ai acum, dar tot trebuie să faci cum îţi dictează, pentru că libertatea ţi-ai vândut-o pe ceva mai necesar. Vezi acum, după o ultimă sforţare că ai fi putut proceda şi altfel, dar uitându-te la ceilalţi, unii inestetici, alţii netoţi şi unii chiar limitaţi, te simţi trufaş şi recunoscător că ai primit fericirea promisă. În ultima clipă, alături de oameni dar singur, toată frica moare împreună cu tot ce ai agonisit şi mintea-ţi moare şi ea odată cu tine. Atunci sufletul îţi spune ″Te iert că nu m-ai ascultat″ şi apoi ai rămas gol şi trist, ca întotdeauna.  

…găseşti un sprijin mai mare decât tot răul din jurul tău, ca să rămâi om.

Lăsat la liberă interpretare.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Stil de viață. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s